Acasa

top

 

Argument


Prin dezvoltarea de strategii și politici de integrare ne propunem să:
– acţionăm asupra mentalităţii profesorilor, elevilor, părinţilor reprezentanților comunităților, pentru o mai bună înţelegere a nevoilor particulare ale elevilor cu autism şi cerințe educative speciale;
– creştem nivelul de socializare și șansele la integrare școlară a copiilor cu autism sau alte tulburări de dezvoltare, prin expunerea directă la comportamentul colegilor neurotipici, respectiv prin crearea de medii adaptate pentru integrarea acestora în învățământul de masă, respectând astfel normele și prevederile europene cu privire la drepturile și nevoile persoanelor cu aceste tipuri de dizabilități;
– reducem discriminările de orice tip în rândul comunității prin susținerea de campanii de informare, sensibilizare și punerea în evidență a calităților acestor persoane.

HOME1

Analiza situației actuale

Integrarea școlară constituie o măsură esențială de incluziune socială, formarea individuală în cadrul învățământului de masă crescând semnificativ șansele preșcolarilor și elevilor cu cerințe educaționale speciale de a se integra în comunitate și de a-și îmbunătăți capacitățile de comunicare și socializare. Aceștia se confruntă în prezent cu probleme de excluziune și discriminare și le este îngrădit accesul la educație pe criterii de dizabilitate. Succesul incluziunii sociale depinde direct de gradul de pregătire al cadrelor didactice implicate în procesul de incluziune și de colaborarea dintre actorii sociali – unități de învățământ – societate civilă – autorități publice.
În prezent:
– copiii cu tulburări din spectrul autist nu beneficiază de învățământ incluziv adaptat în școlile de masă, iar unii dintre ei nu beneficiază de nicio formă de școlarizare;
– din 864 de copii încadrați în grad de handicap, 393 nu sunt școlarizați sau au abandonat școala;
– în județul Bistrița-Năsăud din 68 de copii cu tulburări din spectrul autist încadrați în grad de handicap, 12 sunt neșcolarizați, iar alți 28 sunt înmatriculați în învățământul special;
– în 2012 existau în România 8628 de copii neşcolarizaţi cu diferite tipuri de dizabilități, printre care și cu autism;
– în prezent există 3240 de copii cu dizabilități în grupa de vârstă 3-6 ani care nu urmează o formă de învățământ, dar în opinia autorilor acest număr este subestimat;
– peste 2700 de copii cu handicap accentuat de vârste cuprinse între 7 si 10 ani nu merg la scoală;
– copiii cu autism încadrați în învățământul de masă, beneficiază de suportul ONG-urilor de profil și în cele mai multe cazuri de însoțitori plătiți de părinți sau de ONG;
– în comunitățile implicate în proiect există un număr important de romi, iar rata de abandon din școlile din aceste comunități este ridicată;
– copiii cu dizabilități reprezintă o categorie importantă în ceea ce privește fenomenul abandonului școlar din ciclul primar;
– integrarea copiilor cu CES în învățământul de masă a constituit în România o măsură de politică educațională implementată brusc, fără o pregătire suficientă a sistemului educațional;